Dacă ai impresia că halucinațiile ChatGPT sunt o problemă nouă, te invit la o sesiune de terapie digitală prin timp. Am dat peste un episod din Computer Chronicles din 1984 și, sincer, este doza de umilitate de care orice „AI Evangelist” de astăzi are nevoie.
În timp ce noi ne certăm pe reglementările EU AI Act și pe drepturile de autor ale modelelor LLM, experții din 1984 (inclusiv legendarul John McCarthy, cel care a inventat termenul de „Inteligență Artificială”) se luptau cu sisteme care abia știau să-ți spună dacă să mergi la plajă sau la muzeu duminica.
- „Brittle AI” sau de ce bunul simț e mai scump decât un reactor nuclear
Unul dintre cele mai fascinante momente din video [13:37] este discuția despre sistemele „casante” (brittle). Neils Nilsson explică faptul că era mai ușor (și mai profitabil) să pui cunoștințele despre un reactor nuclear într-un computer decât „bunul simț” al unui copil de 10 ani.
Analiza de risc de atunci? Dacă sistemul ieșea cu un milimetru din setul de reguli „if-then”, se prăbușea logic. Astăzi, AI-ul nu se mai prăbușește; te minte cu o încredere de nezdruncinat. Preferăm un sistem care recunoaște că e limitat sau unul care inventează jurisprudență la ora 2 dimineața? - LISP: Bunica prompt-ului de azi
John McCarthy explică de ce a inventat LISP [17:25]. Motivul e de o eleganță pragmatică: programele și datele au același format. Practic, vorbim despre strămoșul ideii că poți manipula simboluri și concepte abstracte, nu doar numere. Era o vreme în care „codul” încerca să fie filosofie, nu doar optimizare de click-uri. - Diagnosticul medical pe o dischetă
Vedem o demonstrație de „Expert System” pentru diagnosticarea problemelor respiratorii [09:17]. Interfața? Text verde, întrebări rigide și un verdict care sună mai degrabă a sentință decât a recomandare. Totuși, viziunea era corectă: democratizarea expertizei. Ideea de a „multiplica” un expert de talie mondială [13:14] pentru a fi accesibil oricui este exact ce facem azi cu GPT-4, doar că acum nu mai avem nevoie de 15 minute să încărcăm baza de date. - Spionaj, Exporturi și Geopolitică (Sună cunoscut?)
Partea de final, „Random Access” [23:57], e deliciul oricărui avocat pasionat de Tech Law. Guvernul SUA restricționa exporturile de tehnologie către aliații URSS de teamă că computerele DEC ar putea ajunge în „blocul estic”. Schimbă „URSS” cu „anumite jurisdicții asiatice” și „Digital Equipment Corporation” cu „NVIDIA” și ai știrile de mâine dimineață. Istoria nu se repetă, dar rimează cu un accent de Război Rece.
Concluzie: Lecția de pragmatism
Privind acest video, e greu să nu zâmbești la entuziasmul lor pentru 255 de valori per atribut [11:03]. Dar există o lecție serioasă aici: etica și siguranța în AI nu sunt subiecte noi. Problema „contextului” [21:44] pe care o discutau atunci rămâne „Sfântul Graal” și astăzi.
Suntem mai avansați? Absolut. Suntem mai protejați? Discutabil. Dar măcar acum nu ne mai trebuie o cameră plină de servere pentru a juca un șah pe care oricum îl pierdem în fața telefonului din buzunar.
Verdictul: Vizionați clipul pentru nostalgie, rămâneți pentru realizarea faptului că, în tech, problemele fundamentale rămân aceleași; doar rezoluția ecranului s-a îmbunătățit.
*** Sursă video: The Computer Chronicles – Artificial Intelligence (1984 - https://youtu.be/_S3m0V_ZF_Q?is=wNPfGAJTNqx7tLYh
Vizionările videoclipurilor YouTube vor fi stocate în Istoricul YouTube și datele tale vor fi stocate și folosite de YouTube în conformitate cu Termenii și condițiile serviciului